Și dintre multele vorbe pe care ți le-aș spune ar fi una mai lipsită de pudoare , anume aceea prin care te-aș ruga să mă ții ,copilă fără minte, pe genunchii tăi și s...ă mă înveți și pe mine că: ,,veșnicia s-a născut la sat”.
Și parcă m-aș plânge ție , astăzi, că în toate ceasurile acelea în care tu ai călătorit printre tainele Universului , eu m-am temut și am tăcut și singura mea consolare este să știu că ,,tu , nu te căiești că ai adunat în suflet și noroi, dar te gândești la mine” și mai știu că ,,numa-n lacuri cu noroi ,în fund cresc nuferi”.
,, O durere întotdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă”, de aceea îți scriu astăzi ca să te înștiințez că : ,,Iată, stelele au intrat în lume”, și sclipind în mare taină printre ele eu te-am văzut pe ceruri.
Of, Doamne! și câte ți-aș mai spune, și câte te-aș mai întreba ,până când : ,,O toamnă va veni și-o să-mi despoaie / de primăvară trupul, fruntea ,nopțile și dorul.”
Dar tu vei fi prea ostenit de-atâtea veacuri , să-ți ardă de șăgălnicii cu mine, îți scriu doar ca să-ți spun că lumea vede dincolo de ramurile unde ți-ai agățaț veșnicia și că totul e încă verde în sufletele care ți se adună lângă suflet.
Și ca să închei am să te rog , să ne mai amintești, din când în când că din natură ne tragem și acolo trebui să rămânem și eu îți promit că voi face auzită voința ta .
Cum aș putea să închei , fără să-ți multumesc că m-ai lăsat să aleg a merge lângă tine până când calendarul vremii își va fi scuturat ultima foaie și că m-ai onorat cu singura credință și m-ai botezat cu singura religie dreaptă și pe care eu le voi folosi drept epitaf:
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea..”
Să ne vedem cu bine! dar până atunci tu luminează acolo unde nici sufletele nici țărâna nu și-au călcat jurămintele.
Eu ți-am scris după vrerea lumii, tu citește după vrerea ta.
Cu drag.
