numai bruma

Numai bruma, vestitoarea doamnei cu șirag de ambră,
Știe-ntreaga epopee-a sufletelor ruginite,
Povestindu-ne-anacronic filmul lor cu iz de stampă
Spre-a ne deturna regretul, de la verile rănite
De plecarea noastră-n grabă către vremi nedefinite.

In primis (noiembrie)

Nu scriu despre noiembrie, e prea greu plumbul,

E prea apăsatore și mocnită, prea trist dumul

De la colinele pleșuve și deprese, zări amare,

Pân' la elipsele de fum, ce din hogeaguri ies bizare.

Mă-ngheță luna asta în cuvinte, e-atâta noapte!

Nu are anotimp, n-are blazon și nici dreptate

Să-mpartă toamna între ea și mine

Nu scriu despre noiembrie, nu-mi aparține...

Deși mă recunosc în ea cu trup și nume,

În toanele păgâne-n ploi și-n goliciune.

Nu scriu despre noiembrie, nu-mi vine

N-are decât să scrie ea de mine.

Mesianică

 Mesianică

Cum să mă tem de moarte, de calea către stele?

Că-n orice zi terestră o zi din mine moare?!

Ea-i chiriaş de-onoare în casa vieţii mele,

Cândva vor bea frățeşte din ultima-mi suflare.

.

De necupris, de cosmos, de taine neaflate

Cum m-aş putea, de teamă, cutremura vreodată?

M-aşteaptă veşnicia să le cuprind pe toate

Bătând, prin căi astrale, la galaxii în poartă.

.

Cum ar putea de moarte să-mi fie frică, oare?

Când ea-i născarea însăşi a unei vieţi mai mare.

18.10.2022

Descriptio fons

 Descriptio fons

Ne-au luat și primăvara asta simplă,

Ne-au furat-o!

Prin foc și săbii ghiocei uciși,

Etern un hoț de primăveri pândește

Cu ochii lui de cleptoman deschiși.

.

Doar edera, ca o spoială verde,

Înghite ziduri!

Cu tot cu suflete, cu tot cu viață

Când hoți de păpădii fac contrabandă

Cu puful efmer, la țari, în piață

.

Au amânat copacii, să-nflorească

A câta oară?!

Bătrânul meu, preabunul liliac e orb

Printre ciorchini ce parfumau eterul

Își face cuib, acum, cu Poe, un corb.

.

Și uite-așa, un an, un Eu, o lume

Furate sunt!

De mult metal, de-o ură, de o boală...

Eu tot o să sădesc narciși la toamnă

Că poate vor justiția,

Până la urmă,

Acești nemernici hoți de primăvară.

UCRAINA

 

Cât de departe ne-am găsit, cât de târziu

Într-un război ce nu vrea vedete,

Între o palmă și un glonț ce-a ricoșat

Îi pieptul unei lumi indiferente.

.

Și-n nebunia ce ne-a asaltat pe toți

Noi regizăm războaie de rahat

Spurcând cu-n egoism de retardați

Banali eroi ce mor cu-adevărat.

.

La sfânta judecată de război

Vor fi doar ucigașii, ei și morții

În timp ce luptătorii birocrați

Vor rage-n van din nou în fața porții.

.

Și peste toate va cădea apoi

Un secol de uitare și nevoi.

1Melania Munteanu

ISTORIE CU TÂLC SINISTRU

 ISTORIE CU TÂLC SINISTRU

Știți probabil că în 2018 chinezii au inaugurat podul XI, un mastodont lung 55 de km, care leagă Hong-Kong, Zuhan și Macao, contruit peste râul Zhu Jiang, adică Râul Perlelor. Un mod subtil și diplomatic, din partea Chinei, de a spune că Hong Kongul și Macao sunt ale ei.

Podul pleacă de pe cele două maluri iar la mijlocul râului se scufundă, pentru 7 km se transformă în tuneluri submarine, astfel încât navele de mare tonaj, cargourile, barjele imense, petrolierele să poată aluneca pe Râul Perlelor fără probleme.

La o asemenea investiție, normele de securitate și siguranță sunt draconice, sfidează absurdul, de exemplu, dacă un șofer cască de somn mai mult de trei ori în 10 secunde senzorii îl dibuiesc și este blocat imediat.

La un capăt și celălalt al podului, însă, în piețele insalubre (așa zisele wet marketuri), precare, cu damfuri medievale de excremente animale, unde zilnic mișună mii de oameni, nu există norme de siguranță. Viața oamenilor nu mai este demult o investiție rentabilă pe Terra. Omul nu mai constituie un ,,obiect” în care merită investit.

În una dintre aceste piețe, Huanan, se vând, printre altele, și animale. Animale vii sau moarte, pentru companie sau pentru a fi mâncate, aruncate împreună în cuști denigrante, cele vii cu cele moarte împreună, acolo comerțul capătă fața dezgustului total al primitivismului retardat.

Se vând de toate, de la pitonul auriu la scorpionul egiptean, de la tucanul amazonian la porcul european, carne de cangur ,,proaspătă”??? ori intestine de struț african. sau de la cel mai comun șobolan la zibetă. ...,,ZIBETA” !!!! (I se mai spune și ,,cucuveaua de palmier”, ca ciudățenia să fie maximă)

Eu am auzit ieri, pentru prima dată, de el. Un animal ciudat, greu de încadrat în regnul lui, care pe lângă înfățișarea oarecum idilico-bucolică-asiatică are și o caracteristică la fel de neobișnuită, lângă anus are o glandă care stimulată sau apăsată eliberează un parfum, experții spun că este delicat, unic și prețios, motiv pentru care animalul este foarte căutat de către parfumierii francezi.

Cum vă puteți imagina, este vânat și ,,contrabandat legal” în Franța.

Doar că Zibetă ăsta și-a vândut, la un moment dat, foarte scump bășina parfumată, pentru că a fost purtătorul 0 al virusului care a declanșat epidemia de SARS (Sindromul Acut Respirator Sever) în 2003. Un vânzător de animale din piața Huanan l-a luat de la Zibetă, ajuns la spital a infectat într-o oră 40 de persoane, un medic nefrolog aflat în vizită l-a dus cu el la Hanoi de unde un alt medic, italian, despre care am să vă povestesc altă dată ( Carlo Urbani) l-a dus la Bankok, unde avea un congres.

Vanitatea, snobismul, promiscuitatea, ignoranța, consumismul, nepăsarea, toate aceste pârghii umane care au creat o epidemie au fost declarate ,,not guilty”.

Singurul vinovat : Zibetă!

A urmat masacrarea lui, ,,genocidul zibeților”, exact ca nurcile daneze, fabricanții de parfumuri din Franța și-au șters o lacrimă amară și au scos pe piață parfmurile lor fine fără adaosul de bășină parfumată zibetiană.

Omul și-a pierdut definitiv locul prioritar pe Terra, nu mai este o prioritate nici măcar pentru el însuși, nu mai este artigianul marelor opere, iginerii, descoperiri, construcții. Nu! A devenit prețul asigurării securității și siguranței lor. Zibetă este vinovat!

.

Probabil chiar acum un petrolier de peste 40.000 de tone alunecă ,,grațios” peste Podul Xi de pe Râul Perlelor, Zibetă săracul își vede de viața lui și sigur nu risipește nici măcar o bășină parfumată pentru Podul XI, probabil îl va durea până la sfârșitul speciei lui exact în glanda anală, doar șoferii, oameni de rând, care vor să traverseze Râul Perlelor strâng putenic volanul în mâini și încep să repete obsesiv, pentru 55 de kilometri: Nu căsca! Nu căsca! Nu căsca!

Mariastela Iacoban, 9.01.2022