Descriptio fons
Ne-au luat și primăvara asta simplă,
Ne-au furat-o!
Prin foc și săbii ghiocei uciși,
Etern un hoț de primăveri pândește
Cu ochii lui de cleptoman deschiși.
.
Doar edera, ca o spoială verde,
Înghite ziduri!
Cu tot cu suflete, cu tot cu viață
Când hoți de păpădii fac contrabandă
Cu puful efmer, la țari, în piață
.
Au amânat copacii, să-nflorească
A câta oară?!
Bătrânul meu, preabunul liliac e orb
Printre ciorchini ce parfumau eterul
Își face cuib, acum, cu Poe, un corb.
.
Și uite-așa, un an, un Eu, o lume
Furate sunt!
De mult metal, de-o ură, de o boală...
Eu tot o să sădesc narciși la toamnă
Că poate vor justiția,
Până la urmă,
Acești nemernici hoți de primăvară.
