Eu, dintre toate liniștile lumii, ca într-un film fără sonor,
Aleg secunda verde, fără nume, geneza nesfârșitului izvor
Din care naște lacu-nțelepciunii, cu unde de smarald, ca un fior,
Plutirea-i liniștea supremă-a lumii, o iolă cu un suflet ca decor.
.
Eu fără vâsle, las să treacă iola, prin tot frunzișul meu interior.
Plutirea-i liniștea supremă-a lumii, tăcerea este candidul ei zbor.
