In primis (noiembrie)

Nu scriu despre noiembrie, e prea greu plumbul,

E prea apăsatore și mocnită, prea trist dumul

De la colinele pleșuve și deprese, zări amare,

Pân' la elipsele de fum, ce din hogeaguri ies bizare.

Mă-ngheță luna asta în cuvinte, e-atâta noapte!

Nu are anotimp, n-are blazon și nici dreptate

Să-mpartă toamna între ea și mine

Nu scriu despre noiembrie, nu-mi aparține...

Deși mă recunosc în ea cu trup și nume,

În toanele păgâne-n ploi și-n goliciune.

Nu scriu despre noiembrie, nu-mi vine

N-are decât să scrie ea de mine.

Mesianică

 Mesianică

Cum să mă tem de moarte, de calea către stele?

Că-n orice zi terestră o zi din mine moare?!

Ea-i chiriaş de-onoare în casa vieţii mele,

Cândva vor bea frățeşte din ultima-mi suflare.

.

De necupris, de cosmos, de taine neaflate

Cum m-aş putea, de teamă, cutremura vreodată?

M-aşteaptă veşnicia să le cuprind pe toate

Bătând, prin căi astrale, la galaxii în poartă.

.

Cum ar putea de moarte să-mi fie frică, oare?

Când ea-i născarea însăşi a unei vieţi mai mare.

18.10.2022