Mesianică
Cum să mă tem de moarte, de calea către stele?
Că-n orice zi terestră o zi din mine moare?!
Ea-i chiriaş de-onoare în casa vieţii mele,
Cândva vor bea frățeşte din ultima-mi suflare.
.
De necupris, de cosmos, de taine neaflate
Cum m-aş putea, de teamă, cutremura vreodată?
M-aşteaptă veşnicia să le cuprind pe toate
Bătând, prin căi astrale, la galaxii în poartă.
.
Cum ar putea de moarte să-mi fie frică, oare?
Când ea-i născarea însăşi a unei vieţi mai mare.
18.10.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu