Elicienele

Mergând o dată de la Vatra Dornei spre pasul Tihuța, ne-am oprit să ne delectăm în una dintre poienile înflorite de pe marginea drumului.
Era și un loc de popas, unde trei mașini cu numere din sud erau oprite și în timp ce oamenii luau prânzul se tot minunau de eolienele care tronau peste peisaj, în depărtare.
-- Ce mori or fi având ăștia, domn'le, cu elici așa de mari? întrebă o duduie rotunjoară, în timp ce își ștergea barba de untură.
-- Alea nu-s mori fă, ești proastă?
-- Ce-ai fă , nu vezi că se învârt?
Pe marginea drumului , un copil care vindea zmeură, aude discuția și încearcă să-i lămurească pe călători:
-- Nenea, alea sunt eoliene!
Pentru a nu părea neștiutori străinii lansează un ,,ăăăăă” prelung și tâmp.
Noi scăpăm câte un zâmbet și ne așezăm în colțul opus al mesei din lemn scorojit, ca să eliberăm termosul de cafea de povara lichidului aromat și negricios.
Oamenii vorbesc șoptit, vocea stridentă de până atunci devine un fel de murmur înfundat.
-- Cum zise țâncu că se cheamă morile astea?
-- Eliciene.
-- Aha! Și la ce folosesc, neică?
-- Aaa, păi adună oxigenul și prin niște tuburi îl trimit în secret la ruși.
-- Păi ce fă, rușii nu au oxigenul lor?
-- Păi da ăștia e hoți, îl consumă întâi pe a altora.
-- Fă, eu cred că spui numa prostii.
Iritat omul se ridică de la masă și ridică din nou tonul:
-- Zii tu fă, dacă ești deșteaptă, că tu le știi pă toate, fir-ai a dracu cu mumă-ta cu tot!
--Ho, ce-o băgași pe muma acu?
-- Zii tu, fă! zii!
-- Păi nu auziși, fă? sunt elvețienele!
Eu am rămas mult timp pe gânduri , nu pentru că oamenii nu știau ce sunt eolienele dar mă tot întrebam : oare elvețienii știu că elvețienele pompează oxigen la ruși?
.
P.S : Aveți cuvântul meu că dialogul a fost mult mai picant de atât ,dar exact acesta.