Pagini

miercuri, 10 aprilie 2013

Memoriile timpului.Dupa adolescenta II *”

,,Nu-mi plac cei care uitându-se la Everest spun: este prea înalt , nu poate fi urcat! îmi  plac cei care , asemeni lui Hillary , care întrebat, după ce a coborât de pe Everest ,de ce a ales să facă nebunia de a-l urca , a răspuns: ,,Pentru că există!''.
Florian Pittiș



                                2

    Nici mie nu-mi plac cei care , ridicându-se în fiecare dimineață din pat, privesc lumea de afară și consideră că doar pentru că ei o pot vedea  există.
Nu-mi plac nici cei care privesc afară prin ferestra obișnuinței și rămân încântați de priveliștea lumii în care trăiesc, iar când ferestra se închide ori când ceața  ignoranței aruncă  perdele obscure peste mințile lor rămân goi ,fără indentitate, pentru că  în sfârșit află și ei că din tot ce este obișnuit și comun nimic nu este doar a lor.
   Dacă gândul este cea mai puternică energie a universului, și cea mai mare putere a omului,  obisnuința și rutina sunt cele mai false căi ale sale. 
Doar pentru că te învârți zilnic printre ceilalți, pentru că îi iubești sau urăști, pentru că îi urmezi sau îi refuzi , pentru că îți plac sau nu, doar pentru atât nu poți spune că sigur ți-ai conturat existența.
De fapt tu nu ai o lume.Cineva îți face zilnic favoarea de a ți-o împrumuta pe a sa.O lume care nu-ți va servi de existență doar pentru că ai aderat la ea.
Pentru că fără lumea din interiorul tău, tu nu exiști.Iar travaliul genezei acelei lumi este la fel de dureros și măreț ca cea a unui big-bang , big-bang-ul universului omenesc.
Durerile facerii propriului univers sunt adeseori insuportabile,lungi și sfâșietoare.Dar ce minune mai mare poate exista decât să fii putut crea o lume proprie pe care să o adaugi Marii Lumi.
Suferințele tale sunt lecțiile tale, împlinirile tale sunt  răsplata ta, zbuciumul tău este doar calea ta, iubirile tale sunt  însăși  regăsirea ta, iluziile ori deziluziile sunt doar amăgirile tale,speranțele sunt  visele tale, doar ale tale, căderile , ridicările, așteptările, împlinirile , iertările, descoperirile , renunțările...totul este menirea ta într-o viață, iar cum o trăiești este doar alegera ta.
Fără tot ce este doar al tău tu nu exiști iar lumea din afară pe care o privești cu ochii minți nu îți aparține.
Ceea ce construiești înăuntrul tău este partea ta  din lumea tuturor.
Dăcă vei șlefui diamante în tine, vei face  mai strălucitoare întreaga lume, dăcă vei răscoli doar după iubire și pace  înăuntrul tău toată lumea va fi mai bună și mai pașnică, dacă  vei descoperi puterea de a ierta , de a dărui , de a accepta , de a nu judeca niciodată, de a împărți  bucuriile, lumea îți va dărui aceleeași lucruri. Trebuie doar să vrei să fii parte din lumea celorlalți fără a pretinde ca ea să-ți aparțină  și nu fără ca tu să participi cu cea care îți aparține doar ție.
Lumea din jurul tău va fi întotdeauna identică cu cea pe care o vei construi înăuntrul tău.
Este ceea ce eu am învățat de la voi , toți cei care mi-ați trecut prin viață: că eu nu trebui să fiu ca voi, că voi nu trebuie să fiți ca mine, noi existăm  unii pentru alții doar dacă existăm pentru noi înșine.
Eu i-am exclus doar pe cei care privind Everestul au spus: este prea înalt, nu se poate urca! am ales să împart lumea mea cu cei care precum Hillary spun: ,,pentru că există!”, dar acesta este doar alegerea mea și mi-am permis să o fac doar pentru că sper să pot spune cândva: am existat.
Aceasta a fost o pauză de reflecție înainte de a  așterne  în pagini ultimile povești, am simțit nevoia să o fac, să  inspir profund  ceea ce am retrăit până acum și să expir toată încărcătura emoțională pe care mi-au provocat-o .Înainte de a continua să urc am vrut să mă asigur că privesc culmea  pe care vreau să o ajung cu adevărat.
Am țesut în jurul lumii atâtea alte lumi doar ale mele încât pentru mine  lumea a devenit cu adevărat un basm, pe care acum la 50 de ani am început să-l trăiesc.
De aceea încerc să vă spun că ceea veți trăi până la urmă este ceea ce veți construi voi înșivă. 
Nu vă faceți iluzii că veți construi caverne și veți trăi la bătrânețe în palate.
Nu vă faceți iluzii nici că altcineva va construi pentru voi și chiar dacă ar accepta să împartă cu voi ceea ce au construit pentru ei voi ați trăi nefericiți în lumea altora.
Mai bine mic în lumea ta decât nimeni în lume altora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu